Sunt Mara Coteață — etolog (specialist în comportamentul animalelor) și psihopedagog. Pentru mine, etologia nu este doar o profesie, ci un mod de viață bazat pe empatie, respect și înțelegere profundă a necuvântătoarelor.
Activitatea mea de zi cu zi se împletește în jurul câtorva proiecte mari de suflet:
Vicepreședinte Asociația IDA: unde coordonez cele trei mari proiecte ale asociației — centrul de salvare pentru porcușori de guineea, echipa de Terapie Asistată de Animale și centrul nostru de sport și dresaj canin.
Crescătoria Moonlight Magic: Proiectul meu dedicat porcușorilor de guineea de rasă, cu pedigree, ghidat de selecție etică și îngrijire la cele mai înalte standarde.
Echipa mea de patrupezi: Câinii mei îmi sunt colegi de muncă și parteneri de viață full-time. Mă însoțesc în tot ce fac — de la ședințe de terapie și trasee de agility, până la momentele de relaxare de acasă.
Cum a început această pasiune?
Toată viața am fost obsedată de animale. Nu sunt sigură de unde mi se trage această pasiune, dar ce știu este că i-am bătut constant la cap pe ai mei părinți că vreau un câine și o pisică, iar ei îmi tot promiteau că îmi vor lua, dar când ne vom muta la curte. Și s-au ținut de promisiune, așa că, la 4 ani, mi-au luat primul câine și prima pisică: Rita și Codiță. Ambii au fost „culeși” din curtea bunicilor mei.
Pe la vârsta de 10 ani am început să îmi doresc și un iepure, și, long story short, la vârsta de 11 ani mi-am luat primul porcușor de guineea, ca partener la iepurașul ce se simțea singur. Am remediat situația în câteva luni, Alvin, primul meu porcușor, primind o cușcă mai mare și un partener de același sex, pe Corb. Acum, mulți ani mai târziu, pot spune că știu mult mai multe informații despre porcușori și că nu cred că dragostea mea pentru ei se va termina vreodată. Primul meu tatuaj este amprenta lăbuței unuia dintre porcușorii mei.
De mică îmi doream să fac dresaj cu câinii. Îmi aduc aminte că le puneam cozi de mătură în curte și îi învățam să sară peste ele. În 2013 am fost la primul meu curs de dresaj cu Pufi. De atunci, am învățat să dresez câini și toți câinii mei știu multe trucuri și au încercat și Agility.
Din viața noastră au mai făcut parte și câțiva peștișori Betta, un mic acvariu cu neoni, scalari, guppi și alții, dar și Cica Aricica, un arici pitic african. În anul 2016 mi-am luat șobolani, specie pe care o țin și acum. În 2021 mi-am luat chinchille, iar în ianuarie anul urmator, hamsteri sirieni. Acum mi-aș mai dori reptile, și cred că pot spune că am avut cam de toate.
Odată cu dragostea (poate chiar obsesia?) față de animale a unui copil, vine și veșnica întrebare a adulților, „vrei să te faci veterinar, nu?”. De fapt, încă mi se mai adresează întrebarea asta și acum, „cum de nu te-ai făcut veterinar?”.
Dar, nu, nu am vrut să mă fac veterinar. Am vrut o perioadă, când eram mai mică, când mi-am dorit să fac asta, până când am realizat că nu vreau să „tai” animalele, ci să lucrez cu și împreună cu ele în alte moduri.
Am absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, secția Asistență Socială, și sunt licențiată în Psihopedagogie Specială (Facultatea de Psihologie și Științele Educației), Universitatea București. Am absolvit programul de master Ethology & Human-Animal Interaction, Facultatea de Zootehnie și Biotehnologi, Cluj-Napoca.